Aplicarea EM-1® activat pe un sol umed sau înaintea unei ploi reprezintă condiția ideală, dar lipsa apei nu înseamnă automat că microorganismele mor și că aplicarea este pierdută. Microbiologia solului este mult mai complexă, iar efectul EM nu depinde exclusiv de supraviețuirea pe termen lung a microorganismelor introduse.
Pentru a înțelege ce se întâmplă în perioadele de secetă, trebuie să privim EM-1® activat nu doar ca pe un inocul de microorganisme, ci ca pe un sistem biologic care interacționează cu microbiomul deja existent al solului.
–
În perioadele de secetă, activitatea microbiologică a solului scade puternic. Apa este necesară pentru metabolism, mobilitatea nutrienților și multiplicarea microorganismelor.
Aceasta nu înseamnă însă că microbiologia solului dispare.
Numeroase bacterii și fungi nativi pot trece în stări de activitate metabolică redusă sau pot forma structuri de rezistență care le permit să supraviețuiască unor perioade lungi fără apă.
Un exemplu foarte bun este Fusarium oxysporum. Acest patogen poate forma clamidospori cu pereți groși, adaptați supraviețuirii în condiții nefavorabile. Tocmai de aceea, Fusarium poate persista în sol ani de zile și poate redeveni activ atunci când condițiile devin favorabile.
Dacă uscăciunea ar steriliza pur și simplu solul, după fiecare vară sau toamnă secetoasă ar dispărea și numeroși patogeni de sol. În realitate, acest lucru nu se întâmplă.
Lipsa apei înseamnă în primul rând reducerea activității biologice, nu dispariția microbiologiei.
–
Solul este unul dintre cele mai populate ecosisteme biologice de pe planetă. Într-un hectar de teren agricol există o biomasă microbiană enormă, formată din bacterii, fungi, actinomicete și alte microorganisme.
Aceste populații sunt deja adaptate condițiilor locale:
Din această perspectivă, ideea că putem introduce o cantitate relativ mică de microorganisme și că acestea vor „cuceri” solul, înlocuind microbiologia existentă, este greu de susținut ecologic.
Microorganismele native sunt „acasă”. Ele ocupă deja nișele ecologice și sunt adaptate mediului respectiv. Microorganismele introduse trebuie să intre în competiție cu această comunitate uriașă.
Cercetările moderne asupra bioinoculanților arată însă ceva foarte interesant: un microorganism introdus nu trebuie neapărat să colonizeze permanent solul pentru a produce un efect asupra comunității existente.
–
În microbiologia modernă apare tot mai des ideea de native microbiome engineering sau chiar „farming the native microbiome”: utilizarea bioinoculanților pentru a influența și valorifica microorganismele care există deja în sol, nu pentru a le înlocui.
Microorganismele introduse pot interacționa temporar cu comunitatea locală prin competiție, cooperare, transformarea substraturilor și producerea de metaboliți. Chiar dacă ulterior populația introdusă scade puternic, efectul produs în ecosistem nu trebuie să dispară în același moment.
Un studiu publicat în The ISME Journal a arătat chiar că o invazie bacteriană nereușită și tranzitorie poate modifica structura nișelor și funcționarea comunității microbiene rezidente. Cu alte cuvinte, microorganismul introdus nu trebuie să devină dominant pentru a influența ecosistemul.
În cazul Tehnologiei EM, această perspectivă este deosebit de interesantă.
O analogie simplă ar fi cea a unor „misionari”: nu vin pentru a înlocui populația locală și nici pentru a rămâne permanent, ci interacționează o perioadă cu aceasta și pot influența direcția proceselor biologice existente.
Din punct de vedere științific, nu vorbim desigur despre „învățare”, ci despre modificarea mediului biologic prin metaboliți, transformarea substraturilor, competiție, cooperare și interacțiuni între microorganisme.
–
În 2025, cercetători de la Universitatea din Perugia au publicat un studiu dedicat exact separării efectului microorganismelor vii din EM de efectul compușilor produși de acestea.
Au fost comparate trei variante:
Pentru obținerea extractului, celulele EM au fost separate, distruse prin procedee termice și mecanice, iar preparatul a fost filtrat la 0,22 µm. Cercetătorii au verificat ulterior prin cultivare că în extract nu mai existau microorganisme viabile.
Rezultatul este foarte interesant.
Atât EM-ul cu microorganisme vii, cât și extractul fără celule vii au stimulat dezvoltarea plantelor de zucchini.
Au fost observate efecte asupra înălțimii plantelor, biomasei, conținutului de clorofilă și dezvoltării sistemului radicular.
În anumite etape și pentru anumiți parametri, extractul fără microorganisme vii a avut efecte comparabile sau chiar mai pronunțate decât consorțiul microbian complet.
–
Aici rezultatele devin și mai interesante.
Extractul EM fără celule vii a stimulat anumite populații microbiene existente deja în sol. Autorii vorbesc despre stimularea grupurilor benefice endogene și despre o posibilă reconfigurare funcțională a microbiomului.
În același timp, analiza genetică a comunităților microbiene nu a evidențiat o modificare majoră a compoziției bacteriene native.
Cu alte cuvinte, populația solului nu a fost înlocuită.
Dar analiza metabolomică a arătat că funcționarea sistemului s-a modificat. Atât EM-ul viu, cât și extractul au produs schimbări măsurabile ale profilului metabolic al solului.
Această diferență este esențială:
Nu este obligatoriu să schimbi radical cine trăiește în sol pentru a schimba ceea ce se întâmplă biologic în sol.
–
EM-1® activat este obținut prin fermentarea EM-1® cu melasă din trestie de zahăr și apă. În urma fermentației nu obținem doar multiplicarea microorganismelor.
În soluție există microorganisme vii, dar și metaboliți și numeroși compuși rezultați în timpul procesului de fermentație.
Din punct de vedere funcțional, putem discuta despre trei componente care acționează împreună:
Studiul Universității din Perugia arată că eliminarea microorganismelor vii nu elimină automat efectul biologic. Autorii consideră că o parte importantă a efectelor observate poate proveni din metaboliții produși de microorganisme și nu exclusiv din viabilitatea acestora.
Aceasta nu înseamnă că microorganismele vii nu sunt importante. În același experiment, consorțiul EM activ a produs unele efecte diferite față de extract, ceea ce sugerează că microorganismele vii și metaboliții lor pot avea acțiuni complementare.
–
Umiditatea rămâne foarte importantă pentru activitatea microbiologică.
Pe un sol umed, microorganismele introduse găsesc condiții mai bune pentru activitate metabolică și interacțiunea cu microbiologia existentă. Din acest motiv, aplicarea înaintea unei ploi sau pe un sol cu umiditate suficientă rămâne varianta optimă.
În agricultură însă nu avem întotdeauna condiții ideale.
Sunt toamne în care precipitațiile întârzie săptămâni întregi. Dacă toate lucrările biologice ar fi amânate până la apariția condițiilor perfecte, uneori fereastra de aplicare ar fi pierdută complet.
De aceea, afirmația „nu există apă, microorganismele mor și EM este aplicat degeaba” este prea categorică.
Seceta poate reduce supraviețuirea și mai ales activitatea imediată a microorganismelor introduse, dar aceasta nu înseamnă că întregul efect al produsului devine zero.
Mai ales în cazul unui produs fermentat complex, efectul nu trebuie redus exclusiv la numărul de microorganisme care rămân viabile după aplicare.
–
Trebuie făcută o distincție importantă între două situații complet diferite.
Una este aplicarea EM-1® activat pe suprafața unui sol uscat și foarte încălzit, unde soluția rămâne expusă direct la radiația solară, temperatură ridicată și desicare rapidă.
Alta este aplicarea pe un sol uscat urmată de încorporare imediată.
Prin încorporare, microorganismele și produșii fermentației sunt introduși în agregatele și microporii solului, unde condițiile sunt mai stabile decât la suprafața expusă direct soarelui.
Din acest motiv, încorporarea reprezintă o măsură importantă atunci când EM-1® activat este aplicat în condiții de secetă.
Practic:
Pentru corecția biologică a solului, în programele Tehnologiei EM se utilizează în mod uzual 40 L EM-1® activat/ha, aplicat pe sol sau pe resturile vegetale și urmat de încorporare.
–
Este important să nu extindem concluziile unui studiu dincolo de ceea ce a fost efectiv testat.
Experimentul Universității din Perugia a fost realizat în condiții controlate, la 25°C, în ghivece, iar plantele au fost irigate la fiecare trei zile.
Prin urmare, studiul nu demonstrează că eficiența EM este aceeași pe sol umed și pe sol aflat în secetă severă.
Demonstrează însă ceva esențial pentru această discuție: efectul biologic asociat EM nu depinde exclusiv de prezența și supraviețuirea celulelor microbiene vii.
Metaboliții derivați din EM au produs efecte biologice și în absența microorganismelor viabile și au stimulat inclusiv anumite populații microbiene endogene.
–
Recomandarea de a aplica EM-1® activat în condiții de umiditate are o bază biologică reală: apa favorizează activitatea microorganismelor și permite pornirea rapidă a proceselor microbiologice.
Dar de aici nu rezultă că aplicarea pe sol uscat este automat inutilă.
EM-1® activat nu trebuie privit doar ca o populație de microorganisme care trebuie să colonizeze permanent solul. Este un sistem fermentativ complex, format din microorganisme vii, metaboliți și substraturi organice care interacționează cu microbiologia nativă.
Microorganismele introduse nu trebuie să „cucerească” solul pentru a produce un efect. Ele pot acționa temporar, pot modifica mediul biologic și pot influența activitatea microorganismelor care sunt deja adaptate acelui sol.
În această perspectivă, întrebarea importantă nu este doar „cât timp supraviețuiesc microorganismele EM în sol?”, ci mai ales „ce modificări produc ele și metaboliții lor în microbiologia și metabolismul solului cât timp sunt prezente?”.
În condiții de secetă, aplicarea urmată de încorporare rapidă este, din acest motiv, fundamental diferită de aplicarea produsului și lăsarea lui la suprafața unui sol încins și expus direct soarelui.
–
Stojkov, K., Conti, A., Casagrande Pierantoni, D., Scarponi, R., Corte, L., Cardinali, G. (2025). Decoupling Microbial Activity from Metabolite Action: A Comparative Assessment of EM Technology and Its Cell-Free Extract as Nature-Based Solutions for Plant Biostimulation. Horticulturae, 11, 1528. DOI: 10.3390/horticulturae11121528.
Wang, Z., Fu, X., Kuramae, E.E. (2024). Insight into farming native microbiome by bioinoculant in soil-plant system. Microbiological Research, 285, 127776. DOI: 10.1016/j.micres.2024.127776.
Mallon, C.A., Le Roux, X., van Doorn, G.S. et al. (2018). The impact of failure: unsuccessful bacterial invasions steer the soil microbial community away from the invader’s niche. The ISME Journal, 12, 728–741. DOI: 10.1038/s41396-017-0003-y.
McKeen, C.D., Wensley, R.N. (1961). Longevity of Fusarium oxysporum in Soil Tube Culture. Science, 134, 1528–1529. DOI: 10.1126/science.134.3489.1528.
–
