În agricultură, randamentul nu este limitat doar de îngrășăminte, ci și de biologia solului. Atunci când microbiologia solului este activă și echilibrată, nutrienții devin mai accesibili, rădăcina funcționează mai eficient, iar planta gestionează mai bine stresul.
Pe scurt: Tehnologia EM a fost analizată în numeroase studii de-a lungul timpului. În acest articol ne oprim asupra a două studii independente, reprezentative, care arată că aplicarea Tehnologiei EM este asociată cu (1) creșterea indicatorilor biologici ai solului (biomasă microbiană, respirație, activitate enzimatică) în experimente pe termen lung și (2) menținerea eficienței fotosintetice și creșterea producției la plante, inclusiv pe substraturi sărace.
–
Fertilitatea biologică nu este un concept abstract. Ea este evaluată prin indicatori măsurabili, utilizați în mod curent în cercetare pentru a descrie nivelul de activitate biologică din sol:
De reținut: atunci când acești indicatori cresc, solul are o capacitate mai mare de a transforma materia organică și compușii minerali în forme accesibile plantelor.
–
Un studiu publicat în World Journal of Agricultural Sciences (2007) a analizat, în cadrul unor experimente de câmp pe termen lung, modul în care diferite sisteme de management influențează indicatorii biologici ai solului: martor, fertilizare chimică, compost tradițional și compost tratat cu Tehnologia EM.
Rezultatul principal: pentru biomasa microbiană C și respirația microbiană, ordinea raportată (de la mic la mare) a fost:
De asemenea, activitatea enzimelor din sol (ex. fosfatază alcalină și urează) a fost mai ridicată în sistemele cu compost comparativ cu martorul și fertilizarea chimică, iar valorile cele mai mari au fost înregistrate în variantele cu compost tratat cu Tehnologia EM.
Interpretarea practică: rezultatele indică faptul că simpla adăugare de materie organică stimulează activitatea biologică a solului, însă integrarea Tehnologiei EM în managementul compostului amplifică acest efect, conducând la o biomasă microbiană mai mare și o activitate enzimatică mai intensă. Acest lucru sugerează că Tehnologia EM optimizează procesele biologice existente, favorizând cicluri de nutrienți mai funcționale și un sistem mai stabil pe termen lung.
–
Un studiu publicat în International Journal of Molecular Sciences (2019) a investigat efectele aplicării la sol a unui inocul EM asupra fasolei (Phaseolus vulgaris), cultivată atât pe un substrat nutritiv, cât și pe un sol nisipos, sărac.
Ce au evaluat cercetătorii:
Rezultat-cheie: plantele tratate cu EM au menținut valori optime ale eficienței fotosintetice (Fv/Fm ≈ 0,83) cu aproximativ două săptămâni mai mult față de martor, indiferent de tipul de substrat.
În paralel, parametrii de producție au fost semnificativ mai mari în variantele tratate cu EM, inclusiv pe solul nisipos, sărac, ceea ce indică o toleranță mai bună la stres și o fereastră de producție extinsă.
Interpretarea practică: menținerea funcționalității fotosintetice pentru o perioadă mai lungă reduce stresul plantei și permite o acumulare mai eficientă a biomasei și a producției, în special în condiții limitative.
–
Analizate împreună, cele două studii arată că Tehnologia EM acționează pe două niveluri complementare:
De reținut: efectele sunt mai evidente în sisteme unde biologia solului este o limitare reală (soluri sărace, stres hidric, materie organică redusă).
–
Rezultatele prezentate trebuie interpretate în contextul unui management agronomic coerent. Tehnologia EM nu este concepută ca substitut pentru fertilizarea adecvată, lucrările corecte ale solului sau managementul general al fermei, ci ca instrument biologic care completează și susține aceste practici. Eficiența aplicării depinde de condițiile locale (tip de sol, climă, nivel de stres, materie organică) și de modul în care este integrată într-un sistem agricol funcțional.
–
