

„Gunoiul unuia este comoara altuia.” Vechiul proverb este mai actual ca niciodată. Resturile organice – de la așternuturi animale și gunoi de grajd până la resturi vegetale – pot deveni fie o sursă de pierdere a carbonului și nutrienților, fie o resursă valoroasă pentru refacerea solului.
Diferența nu o face materialul în sine, ci procesul prin care acesta este transformat. În acest articol comparăm două abordări majore: compostarea aerobă clasică și fermentația anaerobă de tip Bokashi, din perspectiva pierderilor de carbon, a microbiologiei solului și a stabilității pe termen lung.
Pe scurt: compostul și Bokashi nu sunt „bune” sau „rele” în mod absolut, ci produc efecte biologice diferite asupra solului. Studiile pe termen lung arată diferențe clare în pierderile de carbon, structura solului și modul în care este influențat microbiomul.
–
Materia organică este principalul vehicul prin care energia, carbonul și nutrienții sunt returnați în sol. Atunci când acest ciclu este întrerupt sau gestionat ineficient, solul își pierde fertilitatea biologică, iar agricultura devine tot mai dependentă de inputuri externe.
Putem privi solul ca pe o baterie: dacă extragem constant energie fără a o reîncărca, capacitatea sa scade. Materia organică este una dintre cele mai eficiente modalități de „reîncărcare”, însă nu toată materia organică ajunge în sol în aceeași formă.
–
Compostarea clasică este un proces aerob (cu oxigen), în care microorganismele descompun materia organică la temperaturi ridicate. Rezultatul este un material stabil, fibros, ușor de manipulat și aplicat pe sol.
Totuși, acest proces are un cost biologic și climatic:
În studiile comparative, pierderile de masă și energie în compostarea aerobă pot ajunge la peste 60% din materia organică inițială, ceea ce înseamnă că doar o parte din potențialul biologic al materialului ajunge efectiv în sol.
–
Bokashi este un proces de fermentație anaerobă, în care materia organică este stabilizată fără prezența oxigenului. În acest mediu, microorganismele fermentative domină procesul, iar degradarea are loc fără generare de căldură și cu pierderi minime de carbon.
Studiile pe termen lung realizate în Olanda (2015–2020) au arătat că:
De reținut: Bokashi nu „creează” nutrienți, ci păstrează mult mai eficient ceea ce există deja în materia organică.
–
Un aspect esențial evidențiat de studiile recente este impactul diferit asupra microbiomului solului:
Acest lucru are consecințe directe asupra:
Studiile de microbiom arată că aplicarea Bokashi modifică relațiile dintre bacterii și fungi, conducând la un sistem mai echilibrat și mai rezilient, comparativ cu solurile netratate sau tratate exclusiv cu compost aerob.
–
Din punct de vedere agronomic, diferența dintre compost și Bokashi nu este una ideologică, ci funcțională:
În multe sisteme agricole, cele două pot fi complementare. Totuși, atunci când obiectivul principal este refacerea rapidă a biologiei solului și conservarea carbonului, fermentația anaerobă oferă avantaje clare.
–
Tehnologia EM este utilizată în Bokashi pentru a orienta fermentația către procese stabile și benefice, prin dominanță microbiană fermentativă și excludere competitivă a microorganismelor de putrefacție.
În practică, acest lucru înseamnă:
–
Bokashi și compostarea nu înlocuiesc un management agronomic corect, ci îl completează. Eficiența oricărei metode depinde de tipul de sol, sistemul de cultură, rotații, aportul de materie organică și modul în care este integrată în strategia generală a fermei.
–
1 Comment
Mulțumesc pentru o bună informare. Sunteți bravo.