Solurile salino-sodice reprezintă una dintre cele mai dificile categorii de soluri agricole. Problemele nu sunt doar chimice, ci mai ales structurale și biologice: pH foarte ridicat, exces de sodiu schimbabil, permeabilitate scăzută și o activitate microbiologică extrem de redusă.
Studiul prezentat mai jos analizează mecanismul prin care Tehnologia EM (Microorganisme Eficiente) a reușit să refacă un sol argilos salino-sodic într-un singur ciclu de cultură, comparativ cu metoda convențională de ameliorare, care necesită în mod normal 2–3 ani.
–
Experimentul de câmp a fost realizat pe un sol argilos salino-sodic, cu valori inițiale extrem de ridicate:
În aceste condiții, solul este practic nefuncțional din punct de vedere agricol: structura este colapsată, porozitatea scăzută, iar rădăcinile nu pot explora profilul de sol.
Tehnologia EM a fost aplicată integrat, folosind toate formele sale:
–
La finalul primului ciclu de cultură, modificările din sol au fost majore și măsurabile:
Aceste valori indică faptul că solul a trecut dintr-o stare salino-sodică severă într-o zonă funcțională pentru culturile agricole, într-un singur an.
–
Cheia acestui proces nu este o reacție chimică singulară, ci activarea unui sistem biologic complex.
În prezența materiei organice ușor descompuse, microorganismele din EM – bacterii fotosintetice, bacterii lactice și drojdii – au devenit dominante și au coexistat cu alte bacterii, fungi și actinomicete.
În timpul descompunerii materiei organice, aceste microorganisme au produs și eliberat:
Acizii organici și humusul au jucat un rol esențial în formarea agregatelor de sol, refăcând structura și permeabilitatea stratului superior.
–
Problema majoră a solurilor sodice este sodiul schimbabil, fixat pe complexul coloidal al argilei. Acesta blochează structura solului și împiedică infiltrarea apei.
Prin descompunerea materiei organice și a Bokashi-ului, în soluția solului au fost eliberate cantități semnificative de NH₄⁺ și Ca²⁺.
Calciul a înlocuit sodiul de pe complexul de argilă. Sodiul eliberat a trecut în soluția solului, unde a format săruri solubile (NaCl și Na₂SO₄), care au fost ulterior levigate către straturile inferioare.
Acesta este mecanismul central prin care EM a reușit să refacă zona activă a rizosferei.
–
Un alt indicator esențial al refacerii solului a fost explozia activității enzimatice. În solul tratat cu EM, activitatea enzimelor a fost de peste 10 ori mai mare comparativ cu solul tratat convențional.
De asemenea, diversitatea bacteriană a crescut semnificativ: de la 7 tipuri de bacterii identificate în solul martor, la 27 de tipuri în solul tratat cu EM, incluzând bacterii benefice precum Lactobacillus, Azotobacter, Rhodobacter și Pseudomonas.
–
Cultura de orez crescută pe solul tratat cu EM a prezentat:
Toate acestea confirmă faptul că refacerea structurii și biologiei solului are un impact direct asupra randamentului.
–
Acest studiu demonstrează că Tehnologia EM poate reface soluri salino-sodice într-un singur ciclu de cultură, printr-un mecanism biologic complex, fără utilizarea amendamentelor chimice agresive precum gipsul sau acidul sulfuric.
EM nu acționează ca un „tratament rapid”, ci ca un catalizator al proceselor naturale de refacere a solului. Rezultatul este un sol biologic activ, stabil structural și fertil pe termen lung.
–
