Creșterea și reproducerea plantelor depind de prezența unui set bine definit de nutrienți esențiali. În prezent, sunt recunoscute 17 elemente chimice esențiale pentru plante, care trebuie să fie disponibile pentru ca acestea să își finalizeze ciclul de viață.
Agricultura, prin natura sa, este un sistem deschis: nutrienții sunt extrași din sol și părăsesc sistemul sub formă de produse vegetale sau animale. Prin urmare, pentru ca solurile agricole să rămână productive, nutrienții trebuie înlocuiți, fie prin îngrășăminte chimice, îngrășăminte organice, practici agronomice adecvate sau o combinație a acestora.
–
La nivel global, numeroase soluri agricole sunt degradate ca urmare a practicilor care reduc conținutul de carbon organic. Utilizarea intensivă a îngrășămintelor chimice a contribuit la creșterea producției agricole, dar, în multe situații, a accelerat pierderea materiei organice din sol.
Provocarea majoră a agriculturii moderne este de a menține și chiar crește producția alimentară necesară pentru o populație globală estimată să depășească nouă miliarde de oameni, fără a compromite sănătatea solului pe termen lung.
–
Dintre cei 17 nutrienți esențiali, carbonul (C), hidrogenul (H) și oxigenul (O) sunt considerați nutrienți neminerali, fiind preluați din aer și apă. Restul de 14 elemente sunt nutrienți ai solului și se împart în macronutrienți și micronutrienți.
Macronutrienții sunt necesari în cantități relativ mari și susțin procesele biologice de bază ale plantelor:
Micronutrienții sunt necesari în cantități mici, dar sunt la fel de importanți. Deficiențele apar frecvent în soluri nisipoase, puternic levigate, soluri organice sau soluri intens exploatate.
–
Solurile agricole conțin, în mod obișnuit, între 1 și 6% materie organică. Aceasta include resturi vegetale și animale în diferite stadii de descompunere, organisme vii și humus – fracția stabilă și rezistentă a materiei organice.
Materia organică din sol îndeplinește funcții esențiale:
Reducerea conținutului de SOM este asociată cu scăderea fertilității biologice și structurale a solului.
–
Îngrășămintele joacă un rol important în menținerea productivității agricole, în special pe termen scurt și mediu. Ele permit obținerea unor producții ridicate pe suprafețe relativ reduse.
Fără utilizarea îngrășămintelor, numeroase studii arată că producțiile agricole ar scădea semnificativ, uneori cu 20–60%, în funcție de cultură și regiune.
–
Îngrășămintele organice aduc materie organică în sol și susțin viața microbiologică, dar au o concentrație scăzută de nutrienți și necesită timp pentru mineralizare.
Îngrășămintele anorganice furnizează nutrienți rapid disponibili, sunt eficiente și ușor de aplicat, dar nu contribuie la refacerea materiei organice din sol și pot avea efecte negative dacă sunt utilizate excesiv.
–
Aceste două obiective nu sunt contradictorii. Soluția sustenabilă se află într-o abordare integrată, care combină metodele convenționale cu cele biologice, având ca fundament soluri sănătoase și stabile.
–
Fertilitatea chimică a solului nu poate fi separată de fertilitatea biologică și structurală. Pe termen lung, securitatea alimentară durabilă poate fi obținută doar prin gestionarea integrată a nutrienților, a materiei organice și a biologiei solului.
–
1 Comment
Un articol foarte cuprinzator si explicit. Interesant.